Donatello
Donatello 
Date personale Nume la naștere Donato di Niccolò di Betto Bardi 
Născut 1386[1][4][5][6]
Florența, Republica Florentină(d) Decedat (80 de ani)[2][7][6]
Florența, Republica Florentină(d) Înmormântat basilica di San Lorenzo[*] Etnie italian Ocupație sculptor
pictor
artist Locul desfășurării activității Florența[8][2][9]
Padova[2][9]
Roma[2][9]
Ferrara[9]
Lucca[9]
Mantova[9]
Modena[9]
Napoli[9]
Pisa[9]
Prato[9]
Siena[9] Activitate Domeniu artistic sculptură Pregătire Bicci di Lorenzo Profesor pentru Bertoldo di Giovanni[*], Agostino di Duccio[*], Nanni di Banco[*] Mișcare artistică Early Renaissance[*][2][3] Opere importante Lastra tombale di Giovanni Pecci[*], Putti reggicandela del Museo Jacquemart-André[*], David[*], Donatello's Crucifix of Santa Croce[*], Zuccone[*] Modifică date / text 
Donato di Niccolò di Betto Bardi cunoscut sub numele de Donatello (n. 1386, Florența, Republica Florentină(d) – d. Florența, Republica Florentină(d)) a fost un sculptor și pictor italian, primul și cel mai strălucit sculptor din pragul Renașterii.
| Donatello | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Donato di Niccolò di Betto Bardi |
| Născut | 1386[1][4][5][6] Florența, Republica Florentină(d) |
| Decedat | (80 de ani)[2][7][6] Florența, Republica Florentină(d) |
| Înmormântat | basilica di San Lorenzo[*] |
| Etnie | italian |
| Ocupație | sculptor pictor artist |
| Locul desfășurării activității | Florența[8][2][9] Padova[2][9] Roma[2][9] Ferrara[9] Lucca[9] Mantova[9] Modena[9] Napoli[9] Pisa[9] Prato[9] Siena[9] |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | sculptură |
| Pregătire | Bicci di Lorenzo |
| Profesor pentru | Bertoldo di Giovanni[*], Agostino di Duccio[*], Nanni di Banco[*] |
| Mișcare artistică | Early Renaissance[*][2][3] |
| Opere importante | Lastra tombale di Giovanni Pecci[*], Putti reggicandela del Museo Jacquemart-André[*], David[*], Donatello's Crucifix of Santa Croce[*], Zuccone[*] |
| Modifică date / text | |
Donato di Niccolò di Betto Bardi cunoscut sub numele de Donatello (n. 1386, Florența, Republica Florentină(d) – d. Florența, Republica Florentină(d)) a fost un sculptor și pictor italian, primul și cel mai strălucit sculptor din pragul Renașterii.
Viața și opera
Nu avem informații asupra copilăriei și primilor ani ai tinereții lui Donatello. Numele lui apare pentru prima dată într-un document din Pistoia din anul 1401, în legătură cu o încăierare la care ar fi participat. Vasari relatează că, împreună cu Brunelleschi, ar fi stat între anii 1402-1404 la Roma, unde ar fi luat contact cu opere ale antichității, care au determinat dezvoltarea propriului său stil artistic și l-au îndemnat la observarea și studiul naturii.
Între anii 1404 și 1408 lucrează în atelierul sculptorului, bijutierului și arhitectului Lorenzo Ghiberti. În 1406, este unul dintre sculptorii care lucrează la decorarea catedralei din Florența. Statuia de marmură a lui David face o legătură între maniera gotică, încă liberă, cu realismul renascentismului, care pune accent pe constituția corporală. Evanghelistul Ioan va servi ca model pentru Moise al lui Michelangelo. Donatello lucrează în colaborare cu breslele din Florența, care comandă la diferiți sculptor statuile patronilor lor pentru biserica Or San Michele. Donatello dobândește un mare prestigiu prin realizarea statuilor în marmură ale Sfântului Petru, Sfântului Marcu și Sfântului Gheorghe (1411-1416). Fidelitatea față de realitate și naturalețea figurilor, armonia proporțiilor și raportarea fragmentelor la întreg dau impresia că sculptorul și-ar fi realizat operele după modele. Relieful de pe piedestalul statuii Sfântului Gheorghe, pentru breasla armurierilor, care reprezintă lupta sfântului cu balaurul, este cea mai mare inovație a statuii. Sunt aplicate aici pentru prima oară regulile perspectivei în compoziție.
Sfântul Marcu, sculptat la comanda breslei țesătorilor, prevestește seria de mai târziu a profeților (1415-1422) din campanila Domului din Florența. Aceste statui emană o forță atât de mare și se evidențiază prin redarea atât de individuală a trăsăturilor feței, încât sunt considerate ca aparținând unor persoane distinse ale orașului.
Din 1416, Donatello are propriul său atelier și primește comenzi din Orvieto, Ancona și Siena. Împreună cu sculptorul Michelozzo, se mută în anul 1427 la Pisa, unde dezvoltă tehnica turnării în bronz. La insistențele lui Cosimo de Medici, Donatello se întoarce în 1432 la Florența. Pentru protectorul său, realizează în această perioadă unele din cele mai frumoase lucrări ale sale în bronz. Una din acestea este populara statuie a lui David, primul nud bărbătesc din sculptura Renașterii și cea mai veche statuie individuală de la mijlocul secolului al XV-lea, care nu este legată de arhitectură.
Tânărul David poartă o pălărie încununată cu frunze de laur, în rest este complet gol, ceea ce nu se mai văzuse de la maeștrii antichității greco-romane.
Tot din această perioadă datează Ușa Apostolilor, realizată în bronz de-o parte și de alta a altarului vechii sacristii a bisericii San Lorenzo. Cantoria - balconul cântăreților din Domul din Florența, realizat între anii 1433-1438 - este ilustrată cu un șir de amorași dansând, care vor deveni foarte populari în arta Renașterii. Scenele în relief sunt încadrate de decorații bogate, care ocupă fiecare centimetru al balconului de piatră și care au fost proiectate de artist pe baza desenelor reprezentând ruine antice, realizate probabil în timpul șederii lui la Roma.
Între anii 1443-1453 Donatello a lucrat la Padova. Cele mai importante opere ale sale sunt: statuia ecvestră monumentală a lui Erasmo da Nori, conducătorul mercenarilor din Veneția, statuie cunoscută și sub numele de "Gattamellata" ("pisica tărcată"), precum și altarul principal al bazilicii Sant' Antonio. Cele 21 de reliefuri în bronz, populate cu numeroase figuri, prezintă o imagine în panoramă a arhitecturii, care trezește senzația de profunzime a spațiului.
În 1454 Donatello se întoarce la Florența. În 1455 realizează în lemn pentru Baptisterium figura Mariei Magdalena căindu-se, plină de expresivitate. Probabil din însărcinarea lui Cosimo de Medici execută grupul Judita și Holofern pentru grădina palatului Medici. În 1494, după izgonirea familiei Medici din Florența, grupul statuar este mutat în ansamblul din Piazza della Signoria. Ultimele sale lucrări, Plângerea lui Christos (1460) și reliefurile în bronz pentru biserica San Lorenzo din Florența (după 1460) rămân neterminate. Donatello, marele inovator al quattrocento-ului, moare la 13 decembrie 1466 în Florența și este înmormântat în cripta bisericii San Lorenzo. Operele sale exercită o mare influență asupra sculptorilor și pictorilor din Italia, în special asupra lui Andrea M
Nu avem informații asupra copilăriei și primilor ani ai tinereții lui Donatello. Numele lui apare pentru prima dată într-un document din Pistoia din anul 1401, în legătură cu o încăierare la care ar fi participat. Vasari relatează că, împreună cu Brunelleschi, ar fi stat între anii 1402-1404 la Roma, unde ar fi luat contact cu opere ale antichității, care au determinat dezvoltarea propriului său stil artistic și l-au îndemnat la observarea și studiul naturii.
Între anii 1404 și 1408 lucrează în atelierul sculptorului, bijutierului și arhitectului Lorenzo Ghiberti. În 1406, este unul dintre sculptorii care lucrează la decorarea catedralei din Florența. Statuia de marmură a lui David face o legătură între maniera gotică, încă liberă, cu realismul renascentismului, care pune accent pe constituția corporală. Evanghelistul Ioan va servi ca model pentru Moise al lui Michelangelo. Donatello lucrează în colaborare cu breslele din Florența, care comandă la diferiți sculptor statuile patronilor lor pentru biserica Or San Michele. Donatello dobândește un mare prestigiu prin realizarea statuilor în marmură ale Sfântului Petru, Sfântului Marcu și Sfântului Gheorghe (1411-1416). Fidelitatea față de realitate și naturalețea figurilor, armonia proporțiilor și raportarea fragmentelor la întreg dau impresia că sculptorul și-ar fi realizat operele după modele. Relieful de pe piedestalul statuii Sfântului Gheorghe, pentru breasla armurierilor, care reprezintă lupta sfântului cu balaurul, este cea mai mare inovație a statuii. Sunt aplicate aici pentru prima oară regulile perspectivei în compoziție.
Sfântul Marcu, sculptat la comanda breslei țesătorilor, prevestește seria de mai târziu a profeților (1415-1422) din campanila Domului din Florența. Aceste statui emană o forță atât de mare și se evidențiază prin redarea atât de individuală a trăsăturilor feței, încât sunt considerate ca aparținând unor persoane distinse ale orașului.
Din 1416, Donatello are propriul său atelier și primește comenzi din Orvieto, Ancona și Siena. Împreună cu sculptorul Michelozzo, se mută în anul 1427 la Pisa, unde dezvoltă tehnica turnării în bronz. La insistențele lui Cosimo de Medici, Donatello se întoarce în 1432 la Florența. Pentru protectorul său, realizează în această perioadă unele din cele mai frumoase lucrări ale sale în bronz. Una din acestea este populara statuie a lui David, primul nud bărbătesc din sculptura Renașterii și cea mai veche statuie individuală de la mijlocul secolului al XV-lea, care nu este legată de arhitectură.
Tânărul David poartă o pălărie încununată cu frunze de laur, în rest este complet gol, ceea ce nu se mai văzuse de la maeștrii antichității greco-romane.
Tot din această perioadă datează Ușa Apostolilor, realizată în bronz de-o parte și de alta a altarului vechii sacristii a bisericii San Lorenzo. Cantoria - balconul cântăreților din Domul din Florența, realizat între anii 1433-1438 - este ilustrată cu un șir de amorași dansând, care vor deveni foarte populari în arta Renașterii. Scenele în relief sunt încadrate de decorații bogate, care ocupă fiecare centimetru al balconului de piatră și care au fost proiectate de artist pe baza desenelor reprezentând ruine antice, realizate probabil în timpul șederii lui la Roma.
Între anii 1443-1453 Donatello a lucrat la Padova. Cele mai importante opere ale sale sunt: statuia ecvestră monumentală a lui Erasmo da Nori, conducătorul mercenarilor din Veneția, statuie cunoscută și sub numele de "Gattamellata" ("pisica tărcată"), precum și altarul principal al bazilicii Sant' Antonio. Cele 21 de reliefuri în bronz, populate cu numeroase figuri, prezintă o imagine în panoramă a arhitecturii, care trezește senzația de profunzime a spațiului.
În 1454 Donatello se întoarce la Florența. În 1455 realizează în lemn pentru Baptisterium figura Mariei Magdalena căindu-se, plină de expresivitate. Probabil din însărcinarea lui Cosimo de Medici execută grupul Judita și Holofern pentru grădina palatului Medici. În 1494, după izgonirea familiei Medici din Florența, grupul statuar este mutat în ansamblul din Piazza della Signoria. Ultimele sale lucrări, Plângerea lui Christos (1460) și reliefurile în bronz pentru biserica San Lorenzo din Florența (după 1460) rămân neterminate. Donatello, marele inovator al quattrocento-ului, moare la 13 decembrie 1466 în Florența și este înmormântat în cripta bisericii San Lorenzo. Operele sale exercită o mare influență asupra sculptorilor și pictorilor din Italia, în special asupra lui Andrea M
Donatello
https://news.artnet.com/art-world/donatello-bargello-palazzo-strozzi-bargello-2088627
Spectacles & Expositions
Une exposition unique de Donatello soutient que la sculpture, et non la peinture, était la forme d'art ultime de la Renaissance
L'artiste n'a pas eu d'exposition majeure depuis 40 ans.
Pour la première fois en 40 ans, le maître de la Renaissance italienne Donatello (vers 1386-1466) présente une exposition personnelle majeure - et le conservateur, Francesco Caglioti, espère que cette exposition à succès contribuera à élever le maître sculpteur au niveau de renommée dont jouit Léonard de Vinci, Raphaël et Michel-Ange.
La raison pour laquelle Donatello a été éclipsé aux yeux du public par ses compatriotes ?
"C'est simplement dû au fait qu'il était sculpteur et non peintre", a déclaré Caglioti, professeur d'histoire de l'art médiéval à la Scuola Normale Superiore di Pisa, à Artnet News. « Donatello a été un pionnier de la perspective et son travail a anticipé la photographie et le cinéma. Il est vraiment très moderne. Donatello est peut-être le meilleur sculpteur qui ait jamais existé.
Les deux lieux de l'exposition, le Musée national du Bargello et le Palazzo Strozzi , tous deux à Florence, ont approché Caglioti pour organiser l'exposition il y a quelques années, mais il fait des recherches sur l'artiste depuis environ 30 ans et pense que les contributions de Donatello au canon de l'histoire de l'art ont été éclipsée à tort par les réalisations en peinture.
Donatello, Crucifix 1408). Collection de la Basilique de Santa Croce, Florence, propriété du Fondo Edifici di Culto, Ministère de l'Intérieur. Photo de George Tatge.
"La Renaissance a été le triomphe de la sculpture", a déclaré Caglioti. "Et Donatello était un père de la Renaissance."
Les artistes de l'époque se sont largement inspirés des statues de marbre sculptées par les anciens Grecs et Romains, et non des peintures, dont peu ont survécu.
"Nous devons changer notre perspective sur l'histoire de l'art", a déclaré Caglioti. « La Renaissance est une période sculpturale par excellence.
« Donatello : La Renaissance » exposée au Musée national du Bargello à Florence. Photo par Ela Bialkowska/studio OKNO.
En rassemblant un nombre inédit d'œuvres du sculpteur, « Donatello : La Renaissance » pourrait bien contribuer à bouleverser cette hiérarchie.
Les 130 pièces exposées dans ce qui a été surnommé une sortie « unique dans une vie » associent la sculpture de Donatello à des peintures de ses contemporains et d'artistes venus des centaines d'années plus tard, illustrant son influence durable.
Andrea del Castagno, Farinata degli Uberti (vers 1448-1449). Collection de la Gallerie degli Uffizi, Galleria delle Statue e delle Pitture, Florence, courtoisie du Ministero della Cultura, Gabinetto Fotografico delle Gallerie degli Uffizi.
L'exposition comprend des pièces des collections du Metropolitan Museum of Art de New York; le Louvre à Paris ; la National Gallery of Art à Washington, DC; et le Kunsthistorisches Museum de Vienne. Caglioti a également pu obtenir des prêts de sculptures de Donatello qui n'avaient jamais voyagé auparavant, telles que des œuvres du baptistère de Sienne et de la basilique Saint-Antoine de Padoue, et même les portes en bronze de la sacristie de l'autre côté de la ville à la basilique de San Lorenzo.
Pour l'exposition, de nombreuses œuvres ont été soigneusement conservées par l' Opificio delle Pietre Dure de Florence, un institut public du ministère italien du Patrimoine culturel spécialisé dans la restauration d'œuvres d'art. La tâche délicate nécessitait des pinceaux à poils doux et des piquants de porc-épic, traitant les œuvres séculaires avec de l'eau déminéralisée à la vapeur et d'autres nettoyants doux avant d'appliquer une couche protectrice de cire microcristalline.
Donatello, Le Festin d'Hérode (1423-1427), vu avant et après restauration. Collection du Baptistère de San Giovanni, Sienne, fonts baptismaux. Photo de Bruno Bruchi, avec l'aimable autorisation de l'Opera della Metropolitana.
"Ils ont nettoyé les bronzes, découvrant la couverture même en or qui était complètement cachée par des siècles et des siècles de saleté et de crasse", a déclaré Caglioti. "Ils sont très brillants, avec une surface dorée que personne n'avait vue depuis des siècles - ils semblaient presque noirs."
(Les œuvres nettoyées seront présentées aux côtés de sculptures qui n'ont pas encore été restaurées et se dirigeront vers l'Opificio delle Pietre Dure une fois l'exposition terminée.)
L'une des statues des fonts baptismaux de la cathédrale de Sienne en cours de nettoyage avec une plume de porc-épic. Photo publiée avec l'aimable autorisation de l'Opificio delle Pietre Dure, Florence.
L'exposition comprend également la sculpture en marbre pionnière de l'artiste, Saint-Georges (1415–17), réalisée pour l'église Orsanmichele de Florence et un des premiers exemples de perspective dans l'art de la Renaissance, et son bronze David (vers 1440), considéré par certains historiens de l'art comme étant La première sculpture masculine nue autoportante de l'art occidental depuis l'Antiquité. (Les deux sont du Bargello.)
Avoir le spectacle à Florence signifie que les visiteurs peuvent suivre avec un voyage au musée Opera del Duomo de la ville , qui abrite une impressionnante collection d'œuvres de Donatello.
"Si vous venez à Florence", a déclaré Caglioti, "vous aurez une vision très très large de l'œuvre de Donatello."
Voir plus d'œuvres de l'exposition ci-dessous.
Donatello, David Victorieux (1535-1540). Collection du Museo Nazionale del Bargello, Florence. Photo de Bruno Bruchi, avec l'aimable autorisation du Ministero della Cultura.
Donatello, Vierge à l'enfant (Del Pugliese - Dudley Madonna) , ca. 1440. Collection du Victoria & Albert Museum, Londres.
Donatello, Vierge à l'enfant (Piot Madonna) , ca. 1440. Collection du Musée du Louvre, Paris. Photo de Stéphane Maréchalle, ©2021 RMN-Grand Palais/Dist. Photo SCALA, Florence.
Donatello, Attis-Amorino (vers 1435-1440). Collection du Museo Nazionale del Bargello, Florence. Photo de Bruno Bruchi, avec l'aimable autorisation du Ministero della Cultura.
Masaccio, Saint Paul du Polyptyque Carmin (1426). Collection du Museo Nazionale di San Matteo, Pise. Avec l'aimable autorisation du Ministero della Cultura, Direzione regionale Musei della Toscana, Florence.
Donatello, Espoir (1427-1429). Collection du Baptistère de San Giovanni, Sienne, fonts baptismaux. Photo de Bruno Bruchi, avec l'aimable autorisation de l'Opera della Metropolitana.
Donatello, Feuilles de la Porte des Apôtres (vers 1440-1442). Collection de la Basilique de San Lorenzo, Ancienne Sacristie, Opera Medicea Laurenziana, Florence. Photo de Bruno Bruchi.
Donatello, Feuilles de la porte des martyrs (vers 1440–1442). Collection de la Basilique de San Lorenzo, Ancienne Sacristie, Opera Medicea Laurenziana, Florence. Photo de Bruno Bruchi.
Andrea Mantegna, Vierge à l'enfant (vers 1490–1495), Collection du Museo Poldi Pezzoli, Milan.
Donatello, Saint Jean-Baptiste de la Casa Martelli (vers 1442). Collection du Museo Nazionale del Bargello, Florence. Photo de Bruno Bruchi, avec l'aimable autorisation du Ministero della Cultura.
Donatello, Saint Georges terrassant le dragon et libérant la princesse (1415-17). Collection du Museo Nazionale del Bargello, Florence. Photo de Bruno Bruchi, avec l'aimable autorisation du Ministero della Cultura.
Michelangelo Buonarroti, Vierge à l'enfant (Vierge de l'escalier) , ca. 1490. Collection de la Casa Buonarroti, Florence. Photo d'Antonio Quattrone.
Giovanni Bellini, Christ mort soigné par des anges (Imago Pietatis) , ca. 1465. Collection de la Fondazione Musei Civici di Venezia, Museo Correr, Venise.
Donatello, Miracle du mulet (vers 1446-1449). Collection de la Basilique de Sant'Antonio. Archivio Fotografico Messaggero di sant'Antonio, Padoue. Photo de Nicola Bianchi.
Desiderio da Settignano, David Victorieux (Martelli David) ca. 1462–64. Collection de la National Gallery of Art, Washington, DC
Donatello, Vierge à l'enfant (Vierge aux nuages) , ca. 1425-1430. Collection du Musée des beaux-arts de Boston.
Donatello et Michelozzo, Danse de Spiritelli (1434-1438). Collection du Museo dell'Opera del Duomo, Prato, Diocèse de Prato.
Donatello, Reliquaire de Saint Rossore (vers 1422-1425). Collection du Museo Nazionale di San Matteo, Pise, avec l'aimable autorisation du Ministero della Cultura, Direzione regionale Musei della Toscana, Florence.
Donatello, David Victorieux (1408–09). Collection du Museo Nazionale del Bargello, Florence. Photo de Bruno Bruchi, avec l'aimable autorisation du Ministero della Cultura.
Donatello, Vierge à l'enfant (ca. 1415). Collection du Staatliche Museen zu Berlin, Skulpturensammlung und Museum für Byzantinische Kunst. Photo par Antje Voigt.
Donatello, La Vierge et l'Enfant (vers 1425). Collection du Victoria & Albert Museum, Londres.
« Donatello : La Renaissance » est exposée au Musée national du Bargello, Via del Proconsolo, 4, 50122, Florence, et au Palazzo Strozzi, Piazza degli Strozzi, 50123, Florence, du 19 mars au 31 juillet 2022. Elle voyagera comme « Donatello : fondateur de la Renaissance » au Staatliche Museum Preußischer Kulturbesitz, Stauffenbergstraße 41, 10785 Berlin, Allemagne, du 2 septembre 2022 au 8 janvier 2023, et au Victoria & Albert Museum , Cromwell Road, Londres SW7 2RL, Royaume-Uni, 11 février – 11 juin 2023.
