Rasfoiam deunazi un album cu picturi olandeze din sec. al XVII-lea. Privirea mi-a ramas fixata pe un minunat tablou de Frans Hals (n. Anvers ? 1580-1583 – d. Haarlem,1666), mai precis pe un mic detaliu.
FRANS HALS: CATHARINA HOOFT si doica ei (1619)
(IN MANA DREAPTA, DOICA TINE O JUCARIE sunatoare CU CLOPOTEI de argint, SIMBOL AL STARII SOCIALE a copilului, in varsta de 1 an))
Catharina Hooft s-a nascut in 1618, intr-0 familie de particieni bogati din amsterdam, inruditi cu primarul orasului
17/10/2022
DE ELENA OLARIU
Art Safari continuă, cu mult succes, prezentarea marilor artiști plastici români.
De această dată ne-am propus să aducem în atenția publicului o serie importantă de picturi realizate de Ștefan Popescu, într-un spectacol expozițional de excepție, care prezintă peisaje uluitoare, unice, realizate de pictor în Occident, dar și în Orient.
Călătoriile sale prin România, Franța sau prin Orient (Turcia, Alger, Maroc), Ștefan Popescu le alternează cu deplasări prin Elveția, Italia, Grecia, Iugoslavia sau Germania.
Interesul său geografic și cultural este foarte mare, Ștefan Popescu fiind unul dintre principalii pictori-călători ai artei românești interbelice.
În anul 1893, Ștefan Popescu pleacă la München și începe să aprofundeze temeinic arta la Akademie der Bildenden Künste.
Aici a urmat, timp de șapte ani, cursuri de desen și pictură, la început în clasa profesorului Nikolaos Gyzis, adept al neoclasicismului, un maestru care stăpânea perfect tehnica picturii europene.
În anul 1900, termină studiile la prestigioasa academie germană. Legat profund de mișcarea artistică müncheneză, de societatea „Secession”, Ștefan Popescu se va implica activ în evenimentele acestei mișcări.
După șapte ani petrecuți în Germania, Ștefan Popescu pleacă la Paris, în anul 1900. În capitala Franței, el se apropie de pictorii de la Société Nationale des Artistes Français. Lucien Simon, Eugène Carrière, Charles Cottet sunt artiștii de care se simte legat, iar acești pictori aveau o atitudine reținută față de impresionism.
Se atașază de gruparea „Bande noire”, numită așa datorită paletei de culori austere pe care pictorii o foloseau, unde predomina negrul.
În Franța, Ștefan Popescu a pictat mai mult în Bretania decât la Paris. În perioadele când se află în capitala Franței se întâlnește cu românii de acolo, joia, la cafeneaua „La Closerie des Lilas”, din Cartierul Latin.
După opt ani de studii temeinice de artă își deschide, în anul 1901, prima expoziție personală în România, la sălile de la Ateneu. Apoi, a avut numeroase participări la expozițiile „Tinerimei artistice”, la formarea căreia a avut un rol fundamental.
La Paris, debutează cu prima expoziție personală în anul 1904. Tot aici, se leagă puternic de artiștii români care trăiau în Franța, devenind unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Constantin Brâncuși.
În perioada 1901-1907, Ștefan Popescu încearcă să definească un stil românesc în pictură, inspirat de arta bizantină. Treptat, Ștefan Popescu renunță la acest tip de compoziții și, în Bretania, se apropie de peisaj. În Franța începe să picteze marine și arhitectura spectaculoasă a monumentelor religioase. Lucrează la Paimpol, Ploumanach, Cap-Ferret, Saint-Guénolé, Belle Île, Loctudy. Peisajele sale din această perioadă transmit sentimente de tristețe și nostalgie.
Compozițiile din Bretania sunt pictate cu un colorit sever, bogat în negru. Pentru atașamentul său față de cultura franceză, Ștefan Popescu primește, în anul 1925, Legiunea de onoare.
Revine constant în țară și, mai ales în perioada 1907-1916, Ștefan Popescu abordează și viața țăranului român, așa cum a cunoscut-o personal. Paleta sa cromatică se modifică substanțial și începe să cuprindă predominat galben, albastru și verde, culori bogat valorate și întinse în tușe foarte sigure de penel.
În țară călătorește la Râmnicu Sărat, în Lunca Bistriței, pe Valea Oltului, la Dârste, Tălmaciu, Prejmer, Reșița, Răducești, Florica, Hărman, Pufești, Șopârlița, Fintești, Curtea de Argeș, Davidești, Târgu-Ocna, Cap Caliacra, Balcic, Turtucaia sau în Delta Dunării.
Pentru întreaga sa activitate culturală, în anul 1923, statul român îl decorează cu Coroana României. Ștefan Popescu a fost unul dintre pictorii apreciați de Regina Maria, care i-a achiziționat lucrări.
În anul 1934, Ștefan Popescu este numit președinte al Consiliului artistic al Muzeului „Toma Stelian”, unde va dona un număr important de picturi, precum și o sumă consistentă de bani pentru crearea fondului „Sofia Ștefan Popescu” (dedicat memoriei soției sale).
Tema orientală a ocupat și ea un loc esențial în creația lui Ștefan Popescu, artistul călătorind în Turcia, Maroc, Tunisia și Alger. În acest spațiu geografic, paleta sa cromatică devine mult mai vibrantă, în contraste puternice de alb, roșu, verde. Balcicul rămâne o altă localitate care-l inspiră prin exotismul său oriental și unde se deplasează adeseori.
Expoziția dedicată lui Ștefan Popescu, la Art Safari, are un concept expozițional extrem de spectaculos. În sala dedicată călătoriilor în România am încercat să reconstituim stilul de expunere din perioada interbelică, modernizat și actualizat, oferind publicului larg o expoziție de neratat.
Text de Dr. Elena Olariu
Dr. Elena Olariu este director adjunct Secția Artă a Muzeului Municipiului București și curatorul expoziției „Ștefan Popescu. Povestea călătoriilor”
.jpg?w=1)
